Unde dispar dorințele neîmplinite?

Mereu m-am întrebat unde dispar dorințele neîmplinite… unde se duc? Se duc în colțul întunecat al sufletului? Le păstrăm undeva și așteptăm să le elibereze cineva sau le eliberăm noi?

Dorințele neîmplinite sunt demonii noștri interiori? Sunt frustrările noastre? Sunt neîmplinirile noastre?

Dorințele neîmplinite se duc undeva? Sau ne macină toată viața?

Dorințele neîmplinite sunt bucățele din noi. Le păstrăm mereu cu noi și sperăm să le aducem la viață.

Dorințele neîmplinite se duc în alt univers și asteaptă după noi să prindem curaj să le îndeplinim?

Am avut atâtea dorințe care au rămas neîmplinite, atâtea dorințe care au rămas scrise pe bucăți de hârtie, atâtea dorințe de care credeam că am uitat și care mai apar din când în când în serile în care găsesc cerul plin de stele și îl privesc.

Dorințele neîmplinite stau departe de noi, ele fug acolo unde le aruncăm noi și așteaptă să le deschidem ușa. Dorințele neîmplinite păstrează cu ele lacrimile neîmplinirii și fricile, fricile care ne-au ros mintea și care nu ne-au lăsat să le împlinim.

Sunt dorințele neîmplinite precum stelele? Stau atăt de departe de noi încât le vedem doar atunci când totul e senin? Ele pică precum stelele, le vedem în cădere și ne dorim să se îndeplinească.

Sufletul nostru rămâne o galaxie de dorințe, atătea dorințe încât le uităm numărul, atâtea dorințe care strălucesc si pe care le-am vrea mai aproape de noi.

Dorințele neîmplinite rămân scrise pe scrisori sau în colțurile jurnalelor.

Dorințele neîmplinite sunt scrise cu cerneală transparentă, de ce? Pentru că ele rămân doar pentru noi, ele rămân scrise doar pe fragmentele neîmplinirii.

Dorințele neîmplinite apar când suntem pregătiți să le îndeplinim. De ele ne despart secunde de acțiune, secunde de putere și asumare.

Doar noi putem decide când le lăsăm să se îndeplinească.