Să te îndrăgostești de viață

Doamne câte învățăm… zi de zi… clipă de clipă, ziua și învățătura… dar învățăm vreodată să ne îndrăgostim de viață? În maldărul de griji mai ai timp să iubești? Mai ai timp să te îndrăgostești? În furtuna zilelor nu ne mai îndrăgostim…uităm să îi iubim pe cei din jur, uităm să ne iubim pe noi, uităm să ne îndrăgostim de viață.

Oare trăim o viață? Trăim mai multe? Astăzi nu știm… știm ca este doar una, doar una… o iubești, o urăști, ea rămâne tot una, trece pe lângă tine cu fiecare oftat, cu fiecare zâmbet, cu fiecare lacrimă, cu fiecare emoție, trece pe lângă tine cu fiecare gând, cu fiecare pumn izbit în masă, trece pe lângă tine cu fiecare dragoste. Cu fiecare an mai lasă o frunză să cadă, ele cad una câte una, ele sunt ani din viață, în pătura de frunze se așează ușor, lent, fără să te deranjeze. La final nu te vezi decât in oglinzi, în țurțuri, în ape, îți vezi fiecare rid săpat, îți vezi fiecare rid prin amintiri, îți vezi fiecare rid printr-o poveste.

Dar dragostea? Ea unde a rămas? Când te-ai îndrăgostit de viață? Când o lași să te cucerească?

De prea puține ori… de prea puține ori ne mai lăsăm cuceriți. Ne-am încrețit frunțile și ne-am lepădat de iubire? De prea multe ori da. De prea multe ori ne-am lepădat de noi, ne-am uitat… ne-am făcut sufletul scrum și l-am lăsat în voia sorții, ne-am abandonat. Grijile, fricile, descurajările ne-au furat sufletul și ne-au pus în fața prăpastiei, când mai ai timp să te îndrăgostești în fața prăpastiei? Când mai ai timp să îți aduni sufletul? Când mai ai timp să te cauți? Să te găsești?

Dar să te îndrăgostești de viață… să o lași să te cucerească, să o lași să îți arunce razele de soare în pat, să o lași să îți aducă ploaia la geam, să o lași să te surprindă, să o lași mereu să îți arate alt drum, altă usă, alt început. Să te lase mereu să extragi alt bilet, să te lase mereu să cauți altă șansă, să te lase mereu să fii căutător. Cum să nu te îndrăgostești când ea mereu îți dă șansa? Când ea îți aduce mereu trenuri în gară? Când ea te lasă mereu să îți aranjezi tabla de șah. Ea așa îți arată iubirea, prin fiecare dimineață în care ai puterea să tragi aer în piept.

Astăzi m-am îndrăgostit de viață a nu știu câta oară.

M-am reîndrăgostit pe o bancă plină de picături de ploaie, lângă o hortensie, lângă copacii dezveliți de iarnă, cu picioarele pe un covor de frunze, doar am tras aer în piept și m-am bucurat că sunt, că în bătaia vântului și a ploii eu am ales frumosul, am ales zămbetul, am ales să mă îndrăgostesc.

Astăzi m-am îndrăgostit de viață.