Să înveți să îți umpli paharul singur

Dacă m-ar întreba astăzi cineva care cred eu ca este taina vieții, răspunsul ar veni fără să apuc să trag aer în piept: SĂ ÎNVEȚI SĂ ÎȚI “UMPLI PAHARUL SINGUR. ”

Când am învățat asta? În serile în care nu am adormit de griji, în serile în care mă frământau multe apăsări și în serile în care speram ca în vise să primesc soluții salvatoare. Câți dintre noi nu sperăm să visăm seara soluții? Câți dintre noi nu lăsăm seara să ne fie un sfetnic bun?

Am învățat că soluțiile vin mereu când înveți să îți umpli paharul singur, când înveți că doar tu ai puterea să te aduni, să îți faci timp pentru lucrurile cu adevărat importante, să cauți soluții și să ai voința de a le pune în practică.

Zilnic vezi oameni cu vise, oameni cu aspirații, unii ajung sa le îndeplinească iar alții visează la ele până la finalul vieții. Mereu m-am întrebat cum reușesc cei care le îndeplinesc și tot eu mi-am răspuns că sunt oamenii care știu cum să își umple paharul zilnic. Când încetezi să visezi la soluții salvatoare din partea altora, atunci o să fie ziua în care o să te oferi vieții exact așa cum ești. Când o să încetezi să speri că o sa te modeleze alții și o să ofere societății cea mai bună formă a ta atunci va fi ziua în care o să începi să te descoperi așa cum ești, nu așa cum vor altii.

Mereu am admirat oamenii foarte maleabili dar mereu m-am întrebat dacă au ei puterea de a fi cu adevărat ei vreodată? Mereu m-am întrebat câți oameni ajung să fie ei cu adevărat în fiecare clipă a vieții, fără măști, fără lucruri care să le mascheze caracterul, să fie ei așa cum sunt când se privesc dimineața în oglindă, cred că prea puțini.

În urmă cu ceva timp înainte de un interviu important, am întrebat persoana responsabilă dacă trebuie să cunosc ceva anume la acel interviu, dacă trebuie să ma prezint într-un fel anume, iar ea mi-a raspuns că nu, că trebuie doar să fiu așa cum sunt eu. Din momentul acela am știut că acel job este al meu pentru că el mă voia exact cum eram eu, iar eu nu trebuia să mai port nicio mască. Îmi amintesc că tot ce am răspuns a fost că abia aștept să fac ceva cu pasiune și că am obosit să ma transform zi de zi într-un robot lipit de un birou pe care nu se dădeau doi bani.

Să fie oare taina vieții și setea de a face totul cu pasiune? Setea de a primi considerație? Setea de a oferi dragoste pentru tot ceea ce faci?