“Întreaga mea viaţă a fost o cursă contracronometru cu obstacole.” Interviu cu Andreea Marin

După mult timp în care am ținut acest interviu în cufărul prețios, el a așteptat cuminte până să îi vină vremea. Chiar dacă a trecut timpul pe lângă el, astăzi l-am regăsit și l-am recitit cu aceleași emoții ca atunci când l-am scris. Vă invit să vă bucurați de el. 

Nu știu dacă dumneavoastră vă mai amintiți serile de sâmbătă seara în perioada emisiunii Surprize Surprize.

Eu îmi amintesc faptul că emisiunea începea pe înserate iar ziua de sâmbătă devenea de multe ori favorita mea și a bunicii mele datorită acestei emisiuni atât de iubită de unii și atât de comentată de alții.

Un lucru era cert, înainte de începerea emisiunii bunica termina toată treaba, pregătea bunătăți să putem ronțăi în fața televizorului iar eu eram deja cu emoțiile la cote maxime și cu ochii ațintiți în fața televizorului. La vremea respectivă nu exista o emisiune mai grandioasă, o emisiune care să atingă atâtea emoții și să îi facă pe oameni să simtă că fac parte dintr-o poveste. În acea perioadă eram doar eu cu bunica mea acasă, părinții mei erau plecați în Israel cu bunicul iar noi cumva trăiam emoțiile acelor oameni care visau la rudele aflate departe de casă. Era perioada în care multe familii se destrămau pentru a pleca peste graniță iar cei rămași acasă priveau cu mari emoții această emisiune care îi făcea să își retrăiască propria poveste.

De mică o admiram pe Andreea Marin, era îmbrăcată într-un vis împlinit pentru noi cei de acasă, ținutele ei erau mereu subiect de prima pagină, viața ei ținea paginile tuturor ziarelor, era genul de celebritate completă la care toți ceilalți doar visau. Comentariile din jurul ei erau atât de multe, unii o adorau în timp ce alții împânzeau critici de tot felul. O femeie extrem de frumoasă devenită celebră, singură, probabil doar ea cu ea în multe momente și escaladând munți înalți și de fericire dar și de greutăți cu siguranță.

De ce o admir pe Andreea? O admir pentru că a arătat că atunci când Dumnezeu îți oferă ce alții nu speră în multe vieți, tu trebuie să întorci, să te pui undeva deasupra, să vezi realitatea din jurul tău, iar dacă poți să ajuți să o faci.  Dacă tu ai putere, să dai din puterea ta și celorlalți, să nu uiți că fiecare dintre noi pune o cărămidă la construirea lumii pe care o visăm.

După mulți ani cineva din univers și-a dorit să am plăcerea de a cunoaște acest deschizător de drumuri ce poartă numele Andreea Marin și să îmi acorde câteva clipe din timpul ei pentru un interviu cu multe emoții.

În primul rând, în acest secol al vitezei, vă mulțumesc pentru timpul dumneavoastră, iar dacă tot am amintit de timp, cum simțiți că a trecut timpul peste dumneavoastră?

Eu și Timpul avem o relație de prietenie. Cred că mergem înainte împreună, mână în mână, niciunul nu încearcă să treacă peste celălalt. E un prieten bun, e blând cu mine, încă mă lasă să arat ca acum 10-15 ani. Îl ajut și eu, ce-i drept, ba cu o oră de sport, ba cu o dietă sănătoasă, cu grija pentru mintea, trupul și sufletul meu, pentru echilibru. Pe de altă parte, pentru oricine, mai devreme sau mai târziu, semnele maturității se fac simțite. Important e să vezi frumusețea fiecărei perioade din viața ta. Stăm bine, așadar. Eu și Timpul vă mulțumim de întrebare!

Au fost momente când v-ar fi plăcut să spuneți stop timpului? 

Sincer, nu. Nu-l simt ca pe o povarăŞi nici nu m- întoarce la anii din urmă. Nu simt nevoia  retrăiesc anumite experienţe, acum ştiu mai multe simt mai bine în pielea meaştiu ce vreau de la viaţă… Înţelegerea anumitor lucruri îţi aduce o porţie de înţelepciune care îţi  linişte. Poate doar din altă perspectivă m- gândi -l rog  treacă mai lent: pentru ca fiica mea  aibă o copilărie mai lungă.

Visa Andreea Marin când era un copil că o să fie învăluită de furtuna celebrității?

Nu. Şi a fost bine  nu m-am format având acest scop în minte. Eu mi-am dorit doar  fac ceea ce-mi placecât mai bine cu putinţă. Cu pasiune. Asta a condus la anumite rezultate şi la o stare de fapt pe care, cu ani în urmă, nici nu o puteam bănui. Faptul prin natura acestei munci, devii un om cunoscut, vine şi cu bune, şi cu rele la pachet. Important e  reuşeşti  le ţii pe toate într-o balanţă corectă.

Este celebritatea uneori ca un bolovan greu pe care ți-ai dori să îl arunci?

Aș minți să spun că nu există astfel de momente, dar nici să mă plâng nu îmi place. Este real, sunt și momente neplăcute, care vin din înțelegerea gresită a ideii de celebritate. Eu nici măcar nu mă consider celebră, a fi cunoscută e altceva. Și faptul că devii astfel nu dă dreptul altora de a se juca după bunul plac cu tot ceea ce ține de viața și intimitatea ta. Este vorba de limite de bun simț, pur și simplu.

Când vă gândiți la copilăria dumneavoastră, dacă închideți ochii, ce vă vine în minte prima dată?

Mama și tata sunt pilonii copilăriei mele și întrucât ei sunt îngeri păzitori astăzi, nu mi-e ușor deloc să privesc în urmă. Incă mă doare să știu că nu îi mai am alături. Pe de altă parte, am fost norocoasă să îi am ca părinti, le datorez enorm. Nu mi-au dăruit doar o educație, ci m-au invătat ce înseamnă compasiunea, bunul simț, responsabilitatea, loialitatea, generozitatea, dragostea.

Drumul spre succes a fost unul lin sau încărcat de obstacole și capcane?

Întreaga mea viață a fost o cursă contracronometru cu obstacole. Iar în momentul în care devii și vizibil, pentru că faci ceva bun, începi să deranjezi și da, ți se asează în cale și capcane. Dar dacă le privești ca pe provocări de depășit, atitudinea te ajută.

Care este lecția oferită de viață care v-a schimbat universul?

Tatăl meu a fost un reper pentru mine, un luptător și un om cu coloană vertebrală, mereu în căutare de soluții chiar și în cele mai dificile situații. El a devenit un model pentru mine. Dar prin natura muncii mele, mulți alți oameni pe care am ajuns să-i cunosc, trecuți prin grele cumpene, au lăsat lecții valoroase de învățat pentru mine.

În maldărul cu amintiri ce amintire păstrați în minte ca fiind cea mai frumoasă?

Negreșit, clipa în care mi-am ținut pentru prima dată fetița la piept. O emoție de nedescris și o așteptare a acestui moment prețios mai complicată decât orice.

Care credeți că este cea mai importantă resursă pe care viața ne-o oferă?

Dragostea. Nu doar cea pentru oamenii dragi, dar și pentru natură, pentru frumos, pentru ceea ce ne umple sufletul… Dragostea, ca motor pentru tot ceea ce construim valoros în viață.

Dacă cei din jur ar privi către dumneavoastră și v-ar ruga să oferiți un moment de inspirație, ce le-ați spune? Spre ce să își deschidă sufletul mai mult? 

I-aș invita să-mi urmeze crezul. Sunt două vorbe care par simple, dar care ascund un înțeles profund, ce mă motivează și mă ajută și în momentele cele mai delicate. Îndemnul meu este acesta: prețuiește viața!