Fugăriți prin labirint

După un șir lung de zile în care diminețile pline de toamnă s-au scurs prin mintea mea, după un șir lung de cafele cu alt gust, după un șir lung de zile în care m-am pierdut și apoi m-am regăsit, în mirosul unui nou început m-am întrebat unde alerg?

Ce căutăm în fiecare zi? Ne căutăm pe noi? Îi căutăm pe alții? Căutăm tinerețea fără bătrânețe? Alergăm printr-un labirint? Printr-un labirint al dorințelor?

Ne fugărim sufletul prin labirint si căutăm ieșirea, ieșirea către ce? Către iubire? Către material? Către noi? Către răspunsurile care au rămas neprimite? Către visele care au rămas neîmplinite?

Fugăriți ieșim pe ușile caselor în fiecare zi și ne aruncăm în labirintul propriilor dorințe, le proiectăm și căutăm ieșirea către ele, orele curg prin clepsidră, anii lângă ele și noi tot căutăm ieșirea, când obosim alegem ieșirea de urgență și uităm de dorințe, spășiți alegem ușa aia urâtă pentru că alegem să ne fugărim, alegem să nu mai căutăm, alegem orice… ieșire să fie. Când obosești sufletul triază răul cel mai mic dar nu te învață să vezi și frumosul în el, asta te lasă pe tine să faci.

Cum faci să nu obosești? Cum faci să vezi labirintul frumos? Cum înveți să îi pui un tapet frumos?

Poți să începi cu încercarea de a-ți trage sufletul, cu încercarea de a deschide ochii mari, cu încercarea de a fi mai blând cu tine.

Noi nu știm să fim blânzi cu noi, doar ne fugărim, privim doar înainte spre ieșiri pe care nu le vedem, le căutăm din ochi și lângă noi avem tot ce este mai frumos din lume, în drumul nostru putem construi orice, putem doar să ne oprim să respirăm, să admirăm, să ne admirăm, putem doar să ne acceptăm și să nu ne mai fugărim. Putem doar să fim blânzi cu noi, să îi dăm sufletului răgazul pe care îl caută prin labirint dar pe care noi îl ignorăm. Putem doar să ne asumăm, să ne îmbrățisăm greșelile, ratările, putem să începem cu iertarea, să ne iertăm.

De multe ori te îndrăgostești la fiecare adiere când dragostea vieții tale este lângă mâna ta, de multe ori cauți idealuri pe care le ai la câteva secunde distanță, de multe ori îți cauți gândurile împrăștiate pe care nu le găsești decât în clipele în care îți lași sufletul să se odihnească.

De multe ori îți cauți ziua visele neîmplinite, te cerți că nu ai puterea să le îndeplinești, arunci batistele în lacrimi și îți spui printre dinți că mâine ziua apare tot cu soare. Vezi în fiecare rază speranța viselor neîmplinite, le porți cu tine prin labirint si te rogi să îți lumineze drumul spre ieșirea la care visezi.

În labirintul tău tu ce ieșire alegi?