Femeia secolului nostru

Ce își doresc femeile? O întrebare care pare simplă dar care în același timp macină generații întregi de bărbați. Femeia… o enigmă fară de care lumea ar fi una fară culoare, fără de care lucrurile ar fi albe, negre sau cel mult gri, fără de care lumea ar fi un loc trist cu prea puține emoții și trăiri, cu prea puțină delicatețe si eleganță.

Femeia secolului nostru este femeia care luptă cu timpul, el este cel mai mare dușman al ei, el o presează, el o aleargă, el îi pune deadline. Femeia secolului nostru ar avea nevoie de cel puțin patru zile în una singură. Ce își dorește ea? Timp pentru ea, timp pentru succes, timp pentru a căuta iubirea, timp pentru a-și căuta drumul, timp pentru a-l împărtăși cu cei alături de care își împarte sufletul.

Ce căutăm? Succes? Carieră? Familie? Sau le căutăm pe toate? Noi avem atât de multe idealuri încât și universul se sperie, noi ne dorim tot, noi nu vrem jumătăți, noi vrem întregul și nu suportăm să nu îl avem, alergăm după el mereu și suferim când îl pierdem, îl căutăm atât de mult și când aproape îl atingem pierdem altceva.

Femeia secolului nostru este frumoasă, foarte frumoasă, are sufletul ca o poveste care nu se mai termină și își dorește să facă lumea mai frumoasă, își dorește să lase ceva în urma ei, să fie pomenită, să lumineze locul în care își face simțită prezența, să fie apreciată, să fie complimentată și are sufletul în bucățele atunci când asta nu se întâmplă. Vrea să zâmbească mereu, vrea să convingă pe toată lumea că lupta pentru idealuri aduce succesul, vrea să lase o generație plină de speranță prin copiii ei și mai ales vrea să iubească, vrea să găsească acel om alături de care să formeze acel întreg. Este greu? Este ușor? Sigur nu este simplu.

Să le ai pe toate? Este posibil să le ai pe toate? Cred că asta ne întrebăm mereu și ne obsedează gândul că nu avem un răspuns, însă un lucru este clar, ne dorim să găsim iubire în tot ce facem și mai presus de toate înțelegere. Ne dorim recunoștință din partea celor ce le facem un bine, nu prin statui ci gesturi mici și ne dorim să avem mereu sufletul ca o primăvară, luminos, curat, fără regrete și întrebări fără răspuns.