Dragă patriotism pe unde stai ascuns?

Dragă România,

Am zis să îți scriu acum în drum spre tine, mă întorc din Grecia… știi tu, țara aia frumoasă înconjurată de apă, țara aia la granița căreia facem cozi interminabile noi, ai tăi. Țara aia adorată de cei care trăiesc în ea, pe care o apără cu orice preț.

Mă gândeam că te întrebi de ce toată lumea visează la concedii în afară și la visul american.

Dragă România cred că îți scrâșnesc dinții atunci când ești batjocorită, ignorată și tratată ca o hoață, iartă-ne că uităm de prea multe ori că hoții sunt printre noi, ei cu egoismul, avarismul, dorința de a da cu pumnul în masă și de a trage toată puterea precum Zeus, ei cu disperarea lor de a avea puterea divină la degetul mic, de a sta pe maldăre cu bani uită de tine, te prăduiesc și ne alungă departe de tine.

Știu că îți lăcrimează ochii la fiecare suflet care stă pe bagaj în aeroport sau în gări cu gândul la brațele părinților sau ale copiilor, știu că plângi cu ei și suferi, dar îți deschizi brațele și îi lași să plece, îi lași pentru că ești ca un părinte care nu poate să ofere mai mult. Îi lași pentru că de multe ori ne dezicem și noi de tine și uităm de hoți, îți aruncăm vina ție în brațe, când ea e în mințile negre care vor să îți lase sacul gol, nu vor să renunțe până nu îl golesc de tot, fără să le pese cu ce o să te hrănești tu după.

Dragă România unde vor toți să fugă? Să calce pământ străin, să își arunce sufletul în vânt și să doarmă seară de seară cu visul unui portofel mai plin?  Vor să plece să își trăiască visul împlinirii? Tu ești blândă și nu îi judeci, tu i-ai certa doar că nu le pasă că tu rămâi fără o firimitură în sac dar nici măcar asta nu faci din dragoste pentru ei.

Te lasă zilnic dezbrăcată de păduri, dar tu îi lași, tu din frumusețea ta construiești zilnic palate lacomilor, le umpli portofelele și viața, dar speri în dreptate divină și în roata care se întoarce. Ți-au amanetat apele termale și istoria, ți-au ascuns delta și se roagă să nu o găseasca nimeni, taie panglici când te îmbracă în batjocură cu câte un drum ieftin, taie panglici în locații cu multe stele, ne punem stele în cap când viața noastră îmbracă stele în minus.

Batjocură de film la care noi asistăm din tribună, ne punem mâinile în șold și comentăm, judecăm, aruncăm cu bolovani și ne încrețim frunțile. Ne mai răzvrătim când se fură vieți, dar de după gardurile lor înalte și poleite nu se vede nimic, nu se vede ura, foamea, bagajele din aeroporturi și durerea zilei de maine.

Dragă România tu ești țara contrastelor, de la satele abandonate fără bani de lemne iarna, la vilele de protocol împânzite de neantul pierzaniei. De la căruțele mânate de copii care obligați au lăsat caietele și pixurile pe câmpuri, la mașinile de valoarea caselor la care unii dintre noi doar visează.

Noi unde ne-am pitit patriotismul? L-am lăsat abandonat prin vreun pod vechi? Îl lăsăm acolo să se stigă sau îl scoatem și îl scuturăm bine?

Ziua în care o să înțelegem că România este oglinda indiferenței noastre și o să ne apucâm mână de mână să o cuprindem cu toată dragostea și responsabilitatea, o sa fie ziua în care aeroporturile și gările nu o sa mai culeagă lacrimi de dor.