De ce admir mamele?

Nu sunt mamă, dar am în jur multe doamne superbe care sunt mame, colege de birou, prietene şi multe femei minunate pe care le admir. De ce le admir? Pentru că îmi pare ceva… greu este puţin spus, foarte greu. Vremurile actuale în care timpul o ia razna şi nisipul din clepsidră pare să se scurgă cât ai clipi, ele îşi găsesc energia de a fi mame.

Da… este un rol pe care eu îl pun undeva sus pe un piedestal pentru că aceste femei clar merită premiul de onoare. Dacă noi, restul, ne plângem de timp şi simţim că nu ne găsim energia necesară pentru a face anumite lucruri, vă daţi seama aceste doamne care trebuie să fie mereu fresh… de unde îşi iau ele energia?

Cred că îşi iau energia tocmai din acest rol minunat pe care îl au, din responsabilitatea enormă pe care o poartă cu onoare pe umeri şi anume aceea de a creiona o viaţă.

Mereu când le văd sunt într-o luptă cu timpul, nu pentru ele, ci pentru copii. Mereu le admir şi mă întreb cum poţi să te pui mereu pe ulimul loc? Câtă iubire încape în sufletul unei mame de poate mereu să facă asta?

Tot ce au ele mai frumos se duce către copilul lor, toată energia lor, toată frumuseţea lor, tot sufletul lor.

Mereu văd cum renunţă ele la ele de multe ori pentru a bucura sufletul copilului, cum se gândesc mereu la ce să îi mai ofere pentru a fi fericit, petru a-i proteja viaţa şi a-l face mereu să sară în sus de bucurie.

Eu cred că mamele sunt motoarele turate ale lumii. De ce? Pentru că ele prin toată dăruirea lor de a oferi tot ce este mai bun fac lumea un loc mai frumos. Prin educaţia pe care o oferă, prin sacrificiul lor oferă umanităţii un exemplu de dăruire supremă.

Grigore Vieru spunea: “ Mama este începutul tuturor începuturilor.”