Conacul Domniței Ralu sau un dar oferit din dragoste pentru România

Întotdeauna mi-am iubit enorm țara și am suferit și sufăr de fiecare dată când văd colțuri încărcate de istorie care dispar, pe care se pune praful și se așteaptă tacit să dispară. Întotdeauna mi-am vorbit frumos locul natal și meleagurile unde am copilărit, la marginea Prutului, între Manoleasa și Vaslui.

Mereu mi-am declarat dragostea pentru România și mi-a înflorit sufletul când am văzut locuri care au renăscut din iubirea unor oameni pentru locul pe care îl numim acasă.
România are atâtea cotloane uitate… dar ea ne așteaptă mereu să ne facem timp și pentru ea printre destinațiile mult visate pentru care agonisim bani tot timpul anului.

Din dragoste pentru România a renăscut și Conacul Domniței Ralu, un loc pe care timpul voia să îl facă să dispară.

Din dragoste pentru a ne oferi nouă tuturor un loc precum o clipă de inspirație, un loc în care să privim mai mult spre noi și să ne deschidem sufletul către o experiență care ne poartă în timpuri boeme.

Am ajuns la conac în jurul prânzului când soarele toropea în oraș dar acolo se simțea mult mai blând. După un drum îngust la poalele dealului, l-am zărit în depărtare înconjurat de vie, l-am zărit precum un tablou, îmbrăcat într-un alb imaculat care în bătaia soarelui căpăta strălucirea din alte vremuri.
Dacă nu priveai în parcare la mașinile vremurilor noastre, puteai doar să te așezi pe pajiștea verde din fața lui și să te simți purtat în timp, eu asta am făcut, mi-am oferit câteva clipe doar de privit și admirat, m-am simțit purtată în timp și recunoscătoare că pot simți energia minunată pe care o poate oferi un astfel de loc. De ce iubesc aceste locuri? Pentru că ele prin frumusețea lor te fac să îți întorci gândurile la rădăcini, te fac să simți emoția unor file de istorie, te fac să vezi dincolo de construcție, dincolo de obiect. Ele te fac să te întorci la tradiție și la dragostea pentru țară.
Lângă conac te așteaptă un foișor unde poți privi spre vie, locul de unde acest conac adună roadele pentru a oferi oaspeților un vin pe care nu vreau să îl descriu, pentru mine gustul său a fost unul unic, nu știu dacă energia conacului, peisajul, personalul extrem de cald sau toate la un loc i-au oferit unicitate.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Faptul că am reușit să mă bucur de timp, în goana noastră zilnică lăsăm timpul să treacă pe lângă noi și uităm să ne bucurăm de el. Aici am reușit să simt că îi pun puțină frână timpului și mă bucur de apusul superb, de priveliștea unică a viilor scăldate în razele soarelui, de gustul vinului și al cinei, de aerul de toamnă ce se simțea după apus.
M-am simțit precum o gazdă așteptată cu masa caldă și cu cele mai bune preparate, cu cel mai frumos dormitor pregătit, în care mirosul de lavandă m-a învăluit cu totul și m-a făcut să dau uitării orice urmă de tensiune.
Mi-am dorit să o cunosc pe Raluca Avram, proprietara conacului, vă invit să o cunoașteți și voi în seria: “Esența celor 8 intrebari”.

1. Cine este Raluca Avram? Dacă nu luăm în calcul funcții și alte tipare… cum ești tu?

Un om obișnuit, modest, romantic, idealist, căruia îi plac lucrurile bine făcute, e fascinat de antichități, de felul cum trăiau și trăiesc oamenii și de tot ceea ce este frumos și benefic pentru omenire.

2. Este Conacul Domniței Ralu un dar oferit României? Nouă celor ce iubim această țară?

,,Conacul Domniței Ralu” este o părticică din Dealu Mare și o parte din sufletul nostru: asemenea păsării Phoenix, a renăscut din propria cenușă și astăzi ne putem bucura de un loc cu povești, cu multă energie pozitivă pe care o simțim atât noi, cât și cei care ne calcă pragul.

3. Care a fost primul sentiment pe care l-ai avut atunci când l-ai privit prima dată?

Când am avut prima,,intalnire”, era o zi superbă de toamnă, conacul era scăldat în lumina soarelui și am avut senzația că timpul s-a oprit în loc…era frumos și mândru.

4. Ai văzut potențialul imediat sau te-a învăluit povestea?

Ne-am lăsat, imediat, învăluiți în povestea lui…

5. Care este locul tău preferat din conac?

Într-o zi obișnuită, la ceas matinal, cu o cafea și o carte bună, aleg colțul cu biblioteca și muzica vremurilor, ce toarce în surdină…

6. Care este provocarea dintr-o astfel de afacere?

Să faci în așa fel încât oamenii să simtă ceva din spiritul locului, să încerci să lași o impresie pozitivă, pentru ca ei să-și dorească să revină.

7. Ce lecție ai învățat din această experiență și nu o știai?

Am învățat să accept că, oricât ai încerca, nu se poate să fii pe placul tuturor.

8. Am remarcat o poză din care am înțeles că ești o iubitoare a operelor lui Brâncuși. De ce?

Așa cum am mai spus, iubesc frumosul și când mai este și din ,,neamul nostru”, românesc…